Vine o vreme februarie 17, 2008
Vine o vreme
cînd împrejurul casei tale
creşte apa- şi melcii
ţi se tîrăsc pe trup,
şi te temi să-i arunci,
ca şi cum ţi-ai arunca propria piele.
Braţul a uitat că e braţ
şi se crede picior,
şi-şi găseşte un echilibru
sprijinindu-se pe pămînt.
Gura a uitat că e gură
şi vorbele se retrag din ecouri,
ca degetele din mănuşi
să-ţi vezi unghiile rupte.
Prietenii au uitat că sunt cîini
şi te lasă în drum să se prăsească
…pisicile sălbatice
Numai inima loveşte în continuare
ca un soare în pămînt, un soare în cer
şi te caţeri în arcul ei
ca un păianjen şi ieşi din ploaie
şi ieşi din timp,
pentru un timp.
De Nora Iuga, din volumul “Vina nu e a mea”
